Revelionul cocleților

A mai trecut un an și s-a mai organizat o „Petrecere”. Adică a fost așa, ca de la cocalar organizator la cocalar gurmand. Că da, se pare că asta și-au dorit toți în noaptea dintre ani să crape în ei până când pârâie găicile de la cămașa aia bună, aia lucioasă pe care o poartă de maxim două ori pe an(ceva nuntă manelistă și revelion).

Înainte cu vreo săptămână am căutat ceva locuri unde se întâmplă chestii în noaptea de revelion. Ca în fiecare an am găsit toate restaurantele, barurile și cluburile organizând adevărate festine culinare cu peste șapte feluri de mâncare, două de desert, șampanie proastă la miezul nopții și vinul casei până dimineață, pe care e musai să le bagi la maț că doar d-aia ai plătit de la 300 de lei în sus pe cap de cocalar pentru rezervare.

Au fost și vreo trei cluburi care n-au organizat nimic spectaculos, au avut doar deschis ca într-o seară normală și au perceput o taxă de „pișare”, așa cum e normal și cum se întâmplă în occident, fără excepție. Dar am preferat să nu merg. De ce? O să vă explic imediat.

Am ajuns în centrul vechi pe la ora nouă, am vrut să mâncăm ceva. În ideea că vor mai fi restaurante care nu au sistemul românesc „glamour” de bagi în tine până pocnește intestinu’. Nici vorbă.

Înăuntru doar cocleți îmbrăcați de bal mascat, manelele și/sau muzica lăutărească răsună din mai multe restaurante, efectiv nu ai unde să intri să iei cina ca într-o seară ceva mai specială, să-i zicem.

Afară erau sute de oameni ca și mine care încercau să intre undeva să bea și să mănânce, în general străini, oameni care n-au auzit în viața lor de rezervările făcute cu 3 luni înainte și nici cu plățile astronomice pentru fel și fel de feluri de mâncăruri pompoase la orice birt/pub vezi cu ochii. Esențialul e că oamenii ăia erau acolo ca să spargă niște bani, în stilul lor. Cel mai probabil pe o cină așa cum trebuie și poate câteva sticle de whisky.

Paradoxul prostiei patronilor de restaurante/puburi/cluburi este că au perceput această taxă de persoană pentru a rezerva o masă toată noaptea. Adică ăia nu vor cheltui un leu în plus până dimineață. Și vor zace acolo gâfâind până când vor vomita unii pe alții de la combinația de mâncăruri care cel mai probabil este asezonată de niște foști șaormari, borșul de vin și JB-ul fals pe care l-au avut în meniu. Afară fiind foarte mulți care nu vor să stea ore în șir într-un restaurat, vor doar să consume ceva și să o taie în altă parte. În felul ăsta, potențialul de încasări devine mult mai mare. Tocmai din pricina faptului că genul ăsta de clienți nu vor să rămână acolo, mănâncă și pleacă, vin alții. E simplu.

N-am mers în cluburile despre care știam că nu organizează nimic pentru că știam că va fi super îmbulzeală acolo, că se vor duce toți cei care au rămas pe afara. Probabil au făcut doar din „taxa de pișare” de 20 de lei de 5 ori mai mulți bani decât un restaurant care a luat 500 de lei pe cap de cocalar. Și asta fără să vândă nimic, doar un spațiu de stat în picioare. În fine.

Am plecat din centrul vechi, am zis să mergem în Piața Constituției să vedem ce e. Ajungem aproape de Bd. Unirii, nu se auzea nimic. Continuăm să mergem spre piață și la un moment dat am dat de panourile pe care era proiectat Connect-r. 100 de metri mai încolo printre marea de cocleți îl și aud. Se străduia cu tot efortul plămânilor să-l imite pe Florin Salam. Și el și muzicanții lui. Am vomitat și-am plecat.

În cartier manelele răsunau cu demnitate din fiecare apartament, toată lumea se simțea bine. A fost festin, ca-n povești.

Rău că n-am plecat în altă țară, deși probabil Zengry o să aiba și el o poveste despre mirifica lui aventură la bulgari, unde nu s-a întâmplat mare lucru diferit față de fluviul de dobitocenie grotească și fățărnicie pe stomacul gol care a fost Bucureștiul azi noapte.